*NIMFĂ (pl. -fe) sf. 1 🔱 Zeiță secundară, zînă, care, după credința Grecilor și Romanilor, locuia în rîuri, în izvoare, în păduri sau livezi (🖼 3345): ar fi crezut cineva că vede o scăldătoare a nimfelor din mitologie (BOL.); Și parcă știu și zmei și zîne, Tritoni și nimfele haihui, Că ce e azi nu va fi mîne (D.-ZAMF.) ¶ 2 poet. Fată frumoasă ¶ 3 🐙 Nume dat insectei care, după ce a ieșit din starea de larvă, n’a ajuns încă la desvoltarea perfectă, ca „păpușile” sau „gogoașele” fluturilor, „sacii” sau „pernele” furnicilor, „lătăușii” sau „lăturașii” țînțarilor, etc. (🖼 3344) [fr. nymphe].