NIELCOȘAG s. n. (Transilv.) 1. Lux, eleganță. Nu umbla după nielcoșaguri că ești bătrîn. com. din urca-cîmpia turzii, cf. lexic reg. 17. Și la aiesta-i place nelcoșagu! Mat. dialect, i, 82. 2. Îngîmfare, înfumurare, fudulie. com. din someș guruslău-zălau. Numa nielcoșagu-i de el. ib. – pl.: nielcoșaguri. – Și: nilcoșag (com. din tărcăița-beiuș), nelcoșag s. n. – Din magh. nyalkaság.