Definiția cu ID-ul 1354881:

Tezaur

NEVOIOȘETU s. f. (Prin sud-estul Transilv.) Slăbiciune, neputință (1), nevolnicie (2). Corazia dă la inimă și dîn gură o am, da nu mă lasă nevoioșetura bătrîneții. gr. s. v, 27, cf. 45. – Pronunțat: -vo-io-.Nevoios + suf. -etură.