nevoințaș, nevoințași, s.m. (înv.) 1. om sărac, nevoiaș. 2. martir, mucenic.

NEVOINȚAȘ s. m. (Învechit, rar) 1. Om sărac, nevoiaș (1). dosoftei, ap. rosetti-cazacu, i.l.r. i, 130. 2. Martir² (2), mucenic² (1). Pre alțîi trimitea la urgie, între carii era și acesta marele nevoințaș Theodor, carele au fost acestuia și stăpîn și egumen. dosoftei, v. s. decembrie 244^r/15. – Pronunțat: -vo-in-. – Pl.: nevoințași. – Nevoință + suf. -aș.