neurotransmițătór s. n. (chim.) ◊ „La recenta întâlnire de la Nichat a gastroenterologilor francezi s-a semnalat ivirea unei noi speranțe în tratarea radicală a ulcerului prin elaborarea de către biochimiști a unui nou produs, cimetedina. Este vorba de o moleculă menită să «înșele» mecanismul secrețiilor acide care lezează mucoasa stomacală, producând ulcerele. ținând seama de faptul că secretarea de acid clorhidric este controlată de un neurotransmițător – histamina – specialiștii au pus la punct molecule analoge histaminei.” Sc. 8 XI 77 p. 5 (din neuro- + transmițător, după fr. neurotransmetteur, engl. neurotransmitter; BD 1971, DTN 1976)