NERĂZBIT, -Ă adj. Negativ al lui răzbit; p. ext. (rar) care nu poate fi răzbit, prin care nu se poate străbate, peste care nu se poate trece, de nepătruns. O înghesuială nerăzbită cum e la orice iarmaroc. caragiale, o. i, 121. Eol... domnea peste ostrovul Cel plutitor și-mprejmuit de-a-ntregul Cu ziduri nerăzbite de aramă. murnu, o. 159. – Pl.: nerăzbiți, -te. – Pref. ne- + răzbit.