Definiția cu ID-ul 1355997:
Tezaur
NENĂDĂJDUIRE s. f. (Învechit) Negativ al lui nădăjduire; desperare, deznădejde. În tot ocheanul nenedejduirii, picătura nedejdii a lipsi... peste putință iaste. cantemir, ist. 161, cf. pontbriant, d., costinescu, lm, alexi, w. – Și: nenedejduire s. f. – Pref. ne- + nădăjduire.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Nistor Raluca
- acțiuni