O definiție pentru necărturăreț

Arhaisme și regionalisme

necărturăreț, necărturăreți. s.m. (înv.) necărturar.

Intrare: necărturăreț
necărturăreț substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necărturăreț
  • necărturărețul
  • necărturărețu‑
plural
  • necărturăreți
  • necărturăreții
genitiv-dativ singular
  • necărturăreț
  • necărturărețului
plural
  • necărturăreți
  • necărturăreților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)