NECHEZĂTOR, -OARE adj. (Rar) 1. Care nechează (1). Cai zburdători Ce-n tropot pe strade trec nechezitori. alecsandri, p. ii, 148. 2. (Despre rîs) Caracteristic, asemănător cu felul în care nechează calul. Avea un rîs fals, nechezător, care mima veselia. t. popovici, s. 12. – pl.: nechezători, -oare. – Și: (regional) nechezitor, -oare adj. – Necheza + suf. -(ă)tor.