NEAGĂ s. f. sg. (Regional) 1. Persoană încăpățînată, care contrazice mereu și care face totul numai după capul ei. cf. polizu, CIHAC, II, 214, DDRF, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U., com. din straja-rădăuți. Hai, neaga-n teleagă, – Ba nu, că-s beteagă. – Hai, neaga, pe jos. – Ba nu, că nu poci. com. din zagra-năsăud. ◊ Neaga-rea (sau, în forme sudate, nagarea, nagara, nacara, nadara, nadarea, naghea, nădarea) = a) om plicticos, pisălog, rău, încăpățînat, care se ține scai de cineva, de care nu poți scăpa; belea, cobe,piază-rea. Dînd ambii bani primarului, scăpară de neaga-reaua de subprefect. jipescu, ap. tdrg, cf. id. o. 83. El ne-a scăpat de neaga-reaua aia de zmeoaică. ispirescu, l. 327. Ești neagă-rea, bade Lungule. D. ZAMFIRESCU, ap. CADE, cf. ȘĂINEANU, D. U., JAHRESBER. XIX-XX, 51, ȘEZ. v, 114, PAMFILE, C. 48, I. CR. XIII, 115, CIAUȘANU, GL., BUL. FIL. v, 169, zanne, P. IV, 293, VI, 224. (expr.) A ședea ca neaga-reaua (sau nagaraua) pe capul cuiva sau a se ține ca neaga-reaua de cineva, a-i sta cuiva neagă-rea în spinare = a se ține morțiș de cineva, a nu-l slăbi din ochi. Mă ghiorlane, nu-mi mai sta neagă-rea în spinare. PAS, L. I, 78, cf. RĂDULESCU-CODIN, î. 351, zanne, p. vi, 224; b) epitet dat diavolului. cf. CANDREA, f. 115, PAMFILE, S. T. 101, RĂDU-lescu-codin, i. cr. iii, 274, 286. (expr.) A fugi de cineva ca de neaga-rea = a fugi cu orice preț de cineva, a fugi de cineva ca de dracul. zanne, p. vi, 223. 2. (În expr.) A fi gol neagă = a nu avea pe el nici un obiect de îmbrăcăminte, a fi gol complet, a fi gol pușcă. cf. zanne, p. vi, 225. – Etimologia necunoscută.