NEABEȚEDAT, -Ă adj. (Învechit, rar) Care nu are cultură suficientă sau care este lipsit de cultură; incult. v. analfabet. Într-o așa de scurtă vreme niște tineri neabețedați au putut să sporească atît întru învătătură. cr (1832), 213²/15. – Pronunțat: ne-a-. – pl.: neabețedați, -te. – pref. ne- + abețedat (neatestat). cf. abecedar.