NEAȘTEPTARE s. f. (Rar) Negativ al lui așteptare. cf. gcr i, 81/6. ◊ loc. adv. (Învechit) Cu neașteptare = imediat, neîntîrziat. Ar dori să capete un asemine odor spre a urma cu dezlegarea țifrelor, lucru ce ar pute cu neașteptare să aducă la descoperirea unui rezultat de științe. ar (1829), 141²/4. – pref. ne- + așteptare.