O definiție pentru neîntrebuințare


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEÎNTREBUINȚÁRE s. nefolosire. (Cuțitul a ruginit prin ~.)

Intrare: neîntrebuințare
neîntrebuințare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neîntrebuințare
  • neîntrebuințarea
plural
genitiv-dativ singular
  • neîntrebuințări
  • neîntrebuințării
plural
vocativ singular
plural