NAGODĂ s. f. 1. (Învechit și regional; mai ales la pl.) Neplăcere, belea, pacoste. Multe neajunsuri și nagete cășuna-le-ar la toți (sec. XVI ?). n. a. bogdan, c. m. 33. Toate nevoili-astea, nagode și greutăți, nu se-ntîmpină cu sărbătorili, mai vîrtos că lucrezi d-abia trei sferturi din an. jipescu, o. 76, cf. rădulescu-codin, arh. Olt. xxi, 270 ♦ (Prin vestul Munt.) Epitet depreciativ pentru un om sărac sau neserios. cf. tomescu, gl. 2. (Regional; la pl.) Fapte reprobabile, rele; năzdrăvănii (2), năzbîtii. Oamenii hoți,... după moarte,... se fac strigoi, ori moroi,... ies din morminte, și s-apucă de tot felul de nagode. dumitrașcu, str. 15. Oi fi făcut eu multe nagode și pagubă oamenilor. plopșor, c. 126. Vom vedea acum ce nacote va mai face. pașca, gl. ♦ (La sg.) Epitet pentru un copil vioi, neastîmpărat. În Transilvania se zice nagotă, iar în Moldova nangotă copiilor neastimpărați. pamfile, s. v. 24, cf. pașca, gl. 3. (Regional) Lucru sau fapt bizar, neobișnuit, care stîrnește mirare, nedumerire, curiozitate ; minunăție (1), bazaconie. Baia era pardosită cu tot felul de marmură lustruită și adusă din meșteșug așa, încît închipuia fel de fel de flori, de pasări și clte nagode toate. ispirescu, l. 38. Ce nagodă e-aceasta cu arme încărcată? MACEDONSKI, O. I, 168, cf. DDRF, TDRG, PAMFILE, J. III, 91, CHIRIȚESCU, GR. 252, PASCU, S. 275, șăineanu, d. u. A venit... cu un doftor dă cai să vază și el nagoda. klopștock, f. 83. ◊ (Glumeț) De unde mai veniși, Savule maică, și cu nagoda asta?... Vioară îmi mai trebuia acuși? id. ib. 174. ♦ (În superstiții; la pl.) Iele. Astfel că Ielele se mai cheamă și Nemilostive, Dînse, Iude,... Nagode. pamfile, dușm. 260. ♦ Păreri, credințe, convingeri superstițioase. Dă dimineață să vii, la saftea!... Scoți marfa mai ieftin de la jupîn, că are nagodele lui. c. petrescu, a. r. 58. – pl.: nagode. – Și: (învechit) năgete s. f. pl., (regional) năgotă, nangotă, nacodă (alexi, w., pașca, gl.), nacotă, nănotă (pascu, s. 275) s. f. – Din bg. нагода „întîmplare”.