NACELĂ s. f. Coș deschis sau cabină metalică care se atîrnă de un balon, pentru a transportă în ele persoane, instrumente de bord și lest. Tu, om-metamorfoză, îmi ești, oricum, simpatic... Hai, urcă-te-n nacelă! anghel-iosif, c. m. i, 178, Balonul este prevăzut de asemenea și cu o nacelă pentru oameni, aparate și balast. carafoli-oroveanu, m. f. i, 78. ♦ (Rar) Gondolă de motor a dirijabilelor. cf. LTR^2, DM. – pl.: nacele. – Din fr. nacelle.