NĂVODAR s. m. I. 1. Pescar care pescuiește cu năvodul². Puind și năvodari cu năvoade de au vînat Luciul și bălțile lui (a. 1743). uricariul, xvi, 224, cf. iorga, s. d. vi, 231, ddrf. Purta ciubote de năvodar și care miroseau strașnic a untură. dunăreanu, ch. 117, cf. tdrg, șăineanu, d. u. Inima lui Popa Tonea se izbi în coșul pieptului, ca un pește în rețeaua năvodarilor. galaction, o. 179. Se așezară... la cîrmoc părintele Gherasim, iar la cîrmă un năvodar voinic. stănoiu, c. i. 96. Și nu departe, la un cot, ne-am întîlnit cu năvodarii. i. botez, b. i, 22, cf. 202, antipa, p. 26, 285, 490, nom. prof. 17, h ii 244, vii 69, xii 29. Năvodari chema, Năvod aducea, Și-n mare-l băga. teodorescu, p. p. 414, cf. Mat. folk. 22. Aș scrie la popa în sat Să scrie la năvodari Să întindă năvoadele Să prindă dragostele. șez. viii, 127. Și mie, taică, să-mi dai P-ăi cinzăci de nevodari. graiul, i, 72, cf. 74. Acolo dac-ajungea, Năvodari tomnea, După Lina da; Pe Lina o scotea. i. cr. iii, 164, cf. 324, alr i 1 737/932,1 738/954, alr sn iii h 843/876. 2. Lucrător (în industria textilă) care face sfori, frînghii, plase de pescuit etc.; (regional) năvodaș. cf. barcianu, alexi, w., nom. prof. 36. Și cu nouă năvodari, Împletesc, înnăvodesc. viciu, col. 79. Suluri de mătasă cumpăra, La nevodari le-mpărțea, Nevodarii nevoade făcea. păsculescu, l. p. 159. II. Pasăre de baltă, cu picioare lungi, cu pene albe și negre și cu ciocul încovoiat în sus; (regional) ciocîntors (Recurvirostra avosetta). cf. SCRIBAN, D., DM, BĂCESCU, PĂS. 55. – pl.: năvodari. – Și: (regional) nevodar s. m. – Năvod² + suf. -ar.