NĂVĂLOACĂ¹ s. f. (Regional) Înghesuială, îmbulzeală (de oameni). cf. pamfile, i. c. 180. ◊ Expr. (Adverbial) A da năvăloaca = a merge grămadă, buluc. cf. lexic reg. 61. A merge năvăloaca = a) a da buzna; a fi obraznic. cf. pamfile, c. 47; b) a lucra mult și prost, de mîntuială. cf. șez. xix, 112. – Și: năvoloacă s. f. pamfile, c. 47. – cf. năvală, năloagă.