Definiția cu ID-ul 1360317:
Tezaur
NĂTRUI, -IE adj. (Prin Munt. și Olt.; și substantivat) Zănatic, țicnit; nătărău (1). Cf. ciaușanu, gl. Măi, da ce nătrui ești și tu! COMAN, GL. – Pl.: nătrui, -ie. – Etimologia necunoscută. Cf. năprui, nătruț.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Dray Nadiia
- acțiuni