†NĂSTĂVI (-vesc) vb. tr. Mold. 1 ‡A duce, a conduce: năstăvește-mă spre cărările ziselor tale (COR.) ¶ 2 A îndemna, a îmboldi; a inspira: vrînd să încalece pe cal, după obiceiu, dobitocul de la Dumnăzău poate-fi năstăvit fiind, nici-cum n’au primit să încalece (CANT.) [vsl. nastaviti].