Definiția cu ID-ul 503668:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

născocí (născocésc, născocít), vb. – A inventa, a-și închipui. Bg. naskačam „a afla”, din sl. naskočiti „a sări” (Cihac, II, 332; Conev 98). – Der. născocitor, adj. (inventiv, fertil, ingenios); născocitură, s. f. (invenție, descoperire).