Definiția cu ID-ul 1359218:
Tezaur
NĂRUITOR, -OARE adj. (Neobișnuit) Care năruie (1). cf. COSTINESCU. – pl.: năruitori, -oare. – Nărui + suf. -tor.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de claudiacaraiman
- acțiuni