Definiția cu ID-ul 1358299:
Tezaur
NĂRAVNIC, -Ă s. m. și f. (Învechit, rar) Persoană care are un nărav (2). Ca pre nește tîlhari și înșelători și vrăjmași lu Dumnezeu ucide-vor pre voi hitleanii și năravnicii ceia răii. coresi, ev. 474, cf. t. papahagi, c. l. – pl.: năravnici, -ce. – Nărav + suf. -nic.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ciobotaru Andreea
- acțiuni