NĂPUSTITOR, -OARE subst. I. s. m. și f. (Învechit, rar) Persoană care lasă pe cineva fără ajutor. costinescu. II. s. m. (Regional) 1. Slobozitor (la războiul de țesut) (Bîrsana-Sighetul Marmației). alr sn .ii h 477/353. 2. Grăunțar (la roata morii) (Blrsana-Sighetul Marmației). alr sn i h 174/353. – pl.: năpustitori, -oare. – Năpusti + suf. -tor.