mutos, ~oasă a [At: T. PAPAHAGI, M. 227 / Pl: ~oși, ~oase / E: mut + -os] 1 (Reg) Închis la fire, tăcut, ursuz Si: mut (30). 2 (Trs; d. oameni) Cu membre mari Si: mătăhălos.

MUTOS, -OASĂ adj. 1. (Prin Maram. și nordul Transilv.) închis la fire, tăcut, morocănos, ursuz. V. m u t (I 5). Femeie mutoasă. T. PAPAHAGI, M. 227, cf. ALR I 1 573/251, 268, MAT. DIALECT. I, 82. 2. (Prin nordul Transilv.; despre oameni) Cu membre mari, mătăhălos (COMAN, GL.); (despre cai) mare¹, gros (CHEST. I 55/442). – Pl.: mutoși, -oase. – Mut + suf. -os.