MUSELINĂ s. f. Țesătură de bumbac sau de mătase, foarte fină, subțire și străvezie; stofă de lînă foarte fină și subțire, tulpan; (la pl.) varietăți ale acestor țesături; (germanism rar) mul², (învechit) musul. 51/4 coț mușulin fain (a. 1754). IORGA, S. D. XII, 68. Doă batiste musulin (a. 1796). id. ib. VIII, 32. Haine de musulin (a. 1818). GCR II, 225. Stofe bogate de Alep și de Brusa cusute cu fir și mătase; museline (un fel de pînză de bumbac) de India cu cele mai bogate cusături. CR (1830), 373²/8. 1 roiche musulim (a. 1853). IORGA, S. D. VI, 138, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Șurțurile . . . era și de mătase, roșii și albe, albe de moșalim iar altele de prizîl. PITIȘ, SCH. 111. De la Viena [se importau] postavuri, muselinuri, încălțăminte, N. A. BOGDAN, C. M. 134. O pulbere vaporoasă vibra în unde, plutind în zare ca o muselină transparentă. BART, E. 19. Un voal de muselin, cît un cearceaf de fire de păianjen, o acoperea toată din cap , pînă în picioare. CAMIL PETRESCU, O. II, 167. Ferestrele înalte, voalate de o draperie primăvăratică de muselin, dădeau o impresie de distincție, de calm și de studiu. T. POPOVICI, S. 14. La toată casa-i lumină, Numai la mîndruța-s două, Că-și face cămașă nouă Ciupagu de mușulin, Cumpărat de Serafin. HODOȘ, C. 70. – Pl.: museline. – Și: muselin (pl. muselinuri), muslin (com. din BUCUREȘTI), (învechit și regional) musulin, musulim, mușulin, moșalim s. n., (învechit) musulină (POLIZU) s. f. – Din pol. muślin, tc. muslin, fr. mousseline, it. mussoline.