MUNCITOREȘTE adv. În felul muncitorilor (I 2), ca muncitorii. Ridicăm cu spor, muncitorește, Un zid mai neînvins decît granitul. CONTEMP. 1949, nr. 161, 4/3. Îi spune același lucru și soția sa, care gîndește sănătos, muncitorește. V. ROM. ianuarie 1954, 242. – Muncitor + suf. -ește.