MULGAȘ, -Ă s. m., s. f. (Regional) 1. S.m. Mulgător (2). Cf. HEM 2 826. Așezîndu-se acum În strungă. . . mulgașii, începe mulsul oilor. DR. II, 338. În seara dintîi fiecare își mulge oile cu mulgători (mulgași) streini, ca să fie mulse toate bine. PRECUP, P. 7. Cîrlănarii, berbecarii și sterparii nu sînt legați de stînă, afară doar de cazul cînd nu sînt destui „mulgași”. STOIAN, PST. 65, cf. 48. Cei ce mulg se numesc mulgași. H XVIII 26, cf. L. COSTIN, GR. BĂN. 142, CHEST. V 25/7, 50, 66, 72, 92. 2. S. f. Mulgătoare (1). V. m u l g ă t o r (1). Cf. CDDE 176, CHEST. V. 65/61. – Pl.: mulgași,-e. – Mulge + suf.-aș.