mulgător, -oare s.m., s.f., adj. I 1 s.m. <reg.> mulgar, mulgaș, zărar¹. La fermă, mulgătorii încep să mulgă vacile dimineața devreme. 2 adj. (despre oi, vaci etc.) <reg.> mulgară (v. mulgar), mulgăreață. Toate vacile pe care le are sunt mulgătoare. 3 s.f. (la stână; reg.) v. Strungă. II s.m. (art.; ornit.; reg.) mulgătorul-caprelor v. Lipitoare (v. lipitor). Păpăludă (Caprimulgus europaeus).