mulțitor, ~oare [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: mulți + -tor] (Înv) 1 a Care înmulțește. 2 s (Mat) Înmulțitor.

MULȚITOR, -OARE adj., subst. 1. (Învechit) Adj. Care înmulțește. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. 2. Subst. (Mat.) Înmulțitor. Numărul care arată de cîte ori să se ia mulțindul se numește mulțitor. ANDRIEVICI, A. 39/25. – PL: (1) mulțitori, -oare. – Mulți + suf. -tor.