mucegăi vb. IV. intr., refl. 1 (despre ziduri, pietre, materii organice etc.) a (se) mucezi, <reg.> a (se) mucuri, a plesnevi, a (se) sfoiegi. Zidurile cetății au mucegăit din cauza ploilor. Pâinea s-a mucegăit. 2 fig. (mai ales deprec.; despre oameni sau despre mintea, judecata etc. lor) <fig.> a mucezi, a putrezi, a rugini. Mucegăiește într-un sat uitat de lume. Mintea i s-a mucegăit de atâta incultură.