MUȘCHIOS¹, -OASĂ adj. (Astăzi rar) Acoperit cu mușchi¹ (1); (regional) mușchiat. Cf. LB. Branda adormi pe stratul cel mușchios. ASACHI, S. L. II, 74. În giurul nostru copaci gigantici, copaci seculari, cu trupine mușchioase, cu crengi îmbelșugate. F (1866), 5. O femeie căruntă ședea pre un trunchi de piatră mușchioasă, cu ochii țintiți la cer. ib. (1869), 135. Se află un loc numit „Siliștea-veche”, pe coasta unei văi mușchioase. ODOBESCU, S. II, 212. – Pl.: mușchioși, -oase. – Mușchi¹ + suf. -os.