Definiția cu ID-ul 921295:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MREÁJĂ, mreje, s. f. (Adesea la pl.) 1. Plasă de prins pește, compusă din trei rețele suprapuse, cu ochiuri de dimensiuni diferite. Acasă se-ntoarce, Se pune și toarce, O mreajă să facă. TEODORESCU, P. P. 91. ◊ (În comparații și contexte figurate) Ca un paianjăn care așteaptă să-i cadă musca-n mreje, așa stătea el ascuns după un colț de zid. MIRONESCU, S. A. 72. Stăteau așa, tăcuți și învăluiți într-o mreajă de iubire nesfîrșită. BUJOR, S. 149. Iar de sus pîn-în podele un paianjăn prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. ♦ Gărdulețe de trestie, așezate în zig-zag în bălți, folosite la prinderea peștelui; coteț. 2. Fig. (Mai ales în construcții cu verbul «a prinde») Mijloc viclean de a prinde sau a înșela pe cineva; cursă. Victimele, pe care era cît p-aci să le răpună, scapă la un moment dat din mrejele lui. CARAGIALE, O. III 14. – Variantă: mréjă (SLAVICI, O. I 62) s. f.