MOTORINĂ s. f. 1 . Lichid obținut prin distilarea țițeiului, folosit drept combustibil la anumite motoare și ca materie primă în industria chimică. Cf. NICA, L. VAM. 162. Cîteva umbre șt mișcau pe lîngă depozitul de motorină. MIHALE, O. 14, cf. V. ROM. februarie 1953, 85. 2. (Argotic) Rom. Dă-mi un ceai. . . cu motorină. BUL. FIL. V, 244. ♦ Vin. BUL. FIL. IV, 135. – Din germ. Motorin.