motohaliță sf [At: LEXIC REG. 90 / Pl: ~țe / E: cf matahală, motohoi] 1 (Trs) Fantomă. 2 (Trs) Epitet pentru o persoană mare, greoaie, lipsită de energie Vz matahală. 3 (Reg) Epitet pentru o femeie urâtă și prost îmbrăcată.

motohaliță, motohalițe, s.f. (reg.) 1. fantomă, arătare. 2. persoană mare, greoaie. 3. femeie urâtă, prost îmbrăcată.

motohaliță, s.f. – v. metehău („pocitanie”).

motohaliță, -e. s.f. – v. metehău.

MOTOHÁLIȚĂ s. f. 1. (Prin nordul Transilv.) Fantomă, arătare. LEXIC REG. 20. . (Prin nordul Transilv.) Epitet pentru o persoană mare, greoaie, lipsită de energie. V. m a t a h a l ă. Cf. LEXIC REG. 9. 3. (Regional) Epitet pentru o femeie urîtă și prost îmbrăcată (Bonț-Gherla). Cf. COMAN,GLl. – Pl.: motohalițe. Cf. m a t a h a l ă, m o t o h o i.