MORFÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă extrasă din opiu, întrebuințată drept calmant și narcotic, uneori și ca stupefiant; (regional) morfiu. Cf. LM, BARCIANU. Schimbase morfina pe praful alb, fiindcă era mai ușor de găsit. C. PETRESCU, C. V. 313. Aș picura-ntr-o cupă cu eter, Morfină. MINULESCU, V. 99. – Din fr. morphine.