moralisire sf [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 270 / Pl: ~ri / E: moralisi] Moralizare (1).

MORALISÍRE s. f. (Învechit) Acțiunea de a m o r a l i s i. V. m o r a l i z a r e. De la moralisire poetul pogoară acum la țigani. BUDAI-DELEANU, Ț. 270. Îndoit mai desfătată va fi învățătura istoricească de vă el areta și propune ce iaste nobil și prețuit, așijderea ce e urît și neprețuit în lucrările persoanelor celor mai vestite. . . însă aceasta trebuie să o facă învățătoriul cu puțină moralisire. MAN. ÎNV. 220/11. – V. moralisi.