MORȚIȘ adv. (De obicei pe lîngă verbul «a ține») Cu orice preț, cu încăpățînare, cu insistență. Am încercat să schimb gîndul moșneagului, care ținea morțiș să mă ducă la fiul și nepoatele intrate în rîndul «boierilor». C. PETRESCU, S. 183. O albină, rătăcită, se ține morțiș de plugar și el o alungă, înfuriat, cu mîna. GÎRLEANU, L. 38. Părintele Isaiia în loc să umble morțiș, ca alți popi, după cerșitorit... zicea că este de altă părere. CREANGĂ, A. 138.