O definiție pentru monoideic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monoidéic adj. m., pl. monoidéici; f. sg. monoidéică, pl. monoidéice

Intrare: monoideic
monoideic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoideic
  • monoideicul
  • monoideicu‑
  • monoideică
  • monoideica
plural
  • monoideici
  • monoideicii
  • monoideice
  • monoideicele
genitiv-dativ singular
  • monoideic
  • monoideicului
  • monoideice
  • monoideicei
plural
  • monoideici
  • monoideicilor
  • monoideice
  • monoideicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)