3 definiții pentru monic
Explicative DEX
MONIC, monice, s. n. (Regional) Dîmb mic; movilă, dîlmă. Se duce pe monicu cela. ȘEZ. XVIII 168.
MONIC, monice, s. n. (Reg.) Dîmb mic; movilă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Tezaur
MONIC s. n. v. momic.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: monic
monic substantiv neutru
| substantiv neutru (N2) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
monic, monicesubstantiv neutru
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.
Exemple de pronunție a termenului „monic” (2 clipuri)
Clipul 1 / 2