5 definiții pentru monic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

monic sm vz momic

MONÍC, monice, s. n. (Regional) Dîmb mic; movilă, dîlmă. Se duce pe monicu cela. ȘEZ. XVIII 168.

MONÍC, monice, s. n. (Reg.) Dâmb mic; movilă.

momic sn [At: SĂGHINESCU / V: monic / Pl: ~ice / E: nct] 1 (Reg) Ridicătură de pământ de dimensiuni variate Vz deal, delușor, dâmb, mușuroi. 2 (Atm) Omușor.

momíc n., pl. e (cp. cu rus. hólmik, dim. d. holm, și cu rom. colnic). Fig. Gorgan mare saŭ holm maĭ mic, țiclăŭ. – Pop. moñic (Șez. 30, 168). V. runc.

Intrare: monic
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monic
  • monicul
  • monicu‑
plural
  • monice
  • monicele
genitiv-dativ singular
  • monic
  • monicului
plural
  • monice
  • monicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monic

etimologie: