mong, moangă a [At: CIAUȘANU, GL. / Pl: ? / E: ns. cf moacă] (Olt) 1 Mocăit (1). 2 Prostănac.

mong, moangă adj. (reg.; despre oameni) 1 v. Mocăit. Mocoșit Moșmondit. Ticăit². 2 (în opoz. cu „deștept”, „isteț”) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.

MONG, MOÁNGĂ adj. (Prin Olt.) Mocăit (1): prostănac. Cf. CIAUȘANU, GL., LEXIC REG. 27. – Pl.: ? – Etimologia necunoscută. Cf. m o a c ă.