monarhină sf [At: (a. 1757) GCR II, 54/28 / Pl: ~ne / E: rs монархиня] (Rsm;rar) Soție a monarhului (1).

MONARHÍNĂ s. f. (Rusism rar) Soția monarhului. Monarhina cu adîncul inimii atîta s-au fărîmat, cît era îndoială de viața ei (a. 1 757). GCR II, 54/28. - Pl.: monarhine. – Din rus. монархиня.