O definiție pentru monadic


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monádic adj. m., pl. monádici; f. sg. monádică, pl. monádice

Intrare: monadic
monadic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monadic
  • monadicul
  • monadicu‑
  • monadică
  • monadica
plural
  • monadici
  • monadicii
  • monadice
  • monadicele
genitiv-dativ singular
  • monadic
  • monadicului
  • monadice
  • monadicei
plural
  • monadici
  • monadicilor
  • monadice
  • monadicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)