Definiția cu ID-ul 1337650:
Tezaur
MOMITURĂ s. f. (Rar) 1. Momire. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LM. 2. Momeală (2). Rîma e o bună momitură pentru peștișori. LM. – Pl: momituri. – Momi + suf. -tură.
MOMITURĂ s. f. (Rar) 1. Momire. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LM. 2. Momeală (2). Rîma e o bună momitură pentru peștișori. LM. – Pl: momituri. – Momi + suf. -tură.