MOLURĂ s. f. Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor, cu flori galbene, ale cărei fructe sînt întrebuințate în medicină; anason-mare, anason-dulce, anașon-nemțesc, chimen-dulce, secărea-de-grădină, (regional) molotru (2 b) (Foeniculum vulgare). Cf. DR. V, 381, CADE, DM. ◊ C o m p u s: molura-bălții = peniță (Myriophyllum spicatum și verticillatum). Cf. BRANDZA, FL. 219, ALEXI, W., CADE. – Pl.: moluri. – Cf. m ă l u r ă.