molfăi vb. IV. I 1 intr. (despre ființe) a clefăi, a plescăi, <pop.> a chefni, a clefeti, a îmbăia, <înv. și reg.> a grojdi, <reg.> a ciofăi, a mleascăi, a mofloti, a murseca, a plescăni, a pliscoti, a polfăi. Nu-i suportă pe acei care molfăie când mănâncă. 2 tr. (compl. indică alimente sau lucruri necomestibile) a morfoli, a mozoli, <rar> a morfologi, <reg.> a folfăi, a mezdri, a moscoli, a polfăi, a știolfăi. Molfăie o coajă de pâine. Molfăie tutun. II tr. fig. (compl. indică cuvinte, fraze etc.) a bâigui, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a gângăvi, a îndruga, a îngăima, a îngâna, a mormăi¹, a murmura, <fig.> a zbârnâi, <fig.; pop. și fam.> a boncăi, a boncălui, <fig.; fam.> a bârâi, a bondăni, <fig.; peior.> a mârâi. Molfăie ceva, fără a se înțelege ce spune. Nu pricepe nimic din ce molfăie copilul.