MOHOREALĂ s. f. Starea celui mohorît (3); posomoreală, tristețe. Îl cuprinse mohorala. Vizita. . ., incidentul penibil care avusese loc pe neașteptate, îl indispuseseră. STANCU, R. A. IV, 208. Peste fața puternică, lată, a lui Varga, se lasă o umbră de mohoreală. CONTEMP. 1954, nr. 394, 4/2. – Și: mohorálă s. f. – Mohorî + suf. -eală.