moclic sn vz moclică

moclică sf [At: T. PAPAHAGI, C. L., ap. DLR / V: moclic sn / Pl: ? / E: nct] (Reg; udp „de”) Grămadă.

MOCLÍC s. n. v. moclică.

MOCLICĂ s. f. (Regional; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Grămadă, mulțime. St. Petru scutura moclicu de chei. ap. T. PAPAHAGI, C. L. Am scarmanat o modică de lînă. I. CR. V, 183, cf. VI, 218. - Pl.: ? – Și: moclíc s. n. – Etimologia necunoscută.