Definiția cu ID-ul 1334336:
Tezaur
MOCĂNÍT, -Ă adj. (Regional) Mocănesc (1). Cară de cele mocănite, De buni meșteri alcătuite: Cu butucii de scai, Cu spițele de putrigai. MARIAN, S. R. I, 35, cf. GCR II, 336. – Pl.: mocăniți, -te. De la mocan1.
MOCĂNÍT, -Ă adj. (Regional) Mocănesc (1). Cară de cele mocănite, De buni meșteri alcătuite: Cu butucii de scai, Cu spițele de putrigai. MARIAN, S. R. I, 35, cf. GCR II, 336. – Pl.: mocăniți, -te. De la mocan1.