Definiția cu ID-ul 1333724:
Tezaur
MOÁFLĂ s. f. (Prin Transilv.) Om bleg. Cf. COMAN, GL. Îi o moaflă; se lasă îmbrobodit de muiere MAT. DIALECT, I, 80. Nu vezi, moaflo, că toți te duc de nas ? ib. 262, cf. LEXIC REG. 9, com. din POIANA-BEIUȘ. - Pl.: moafle. – Și: moálfă s. f. COMAN, GL. – Din magh. mafla.