moșoncă sf [At: I. IONESCU, P. 293 / Pl: ~nce / E: ucr мошонка] (Reg) 1 Moșoaică. 2 (Îs) ~ de găun Cuib de viespi.

MOȘÓNCĂ s. f. (Regional) 1. Moșoaică. A treia zi se apucă și. . . lucrează [lutul] făcînd oale mici numite moșionce. I. IONESCU, P. 293. 2. (În sintagma) Moșoncă de găun = cuib de viespi (Șieuț-Bistrița). ALR I 1 197/223. – Pl.: moșonce. Cf. ucr. м о ш о н к а.